Slobozia (în trecut și Slobozia lui Celeb Aga) este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.

Între anii 1417-1829 a făcut parte din Raiaua Giurgiu (Kaza Yergöğü) a Imperiului Otoman.

La 24 august 1807 a fost încheiat armistițiul de la Slobozia dintre trupele rusești și turcești aflate în războiul din 1806 -1812. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca și avea 1753 de locuitori în unicul sat, o moară de aburi și o biserică. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Dunărea a aceluiași județ, având 2864 de locuitori în satele Slobozia și Florica. În 1931, a căpătat statut de comună suburbană a comunei urbane Giurgiu.

În 1950, comuna a fost arondată orașului regional Giurgiu din regiunea București. În 1968, a redevenit comună suburbană a municipiului Giurgiu din județul Ilfov, oraș care în 1981 a devenit reședința județului Giurgiu. În 1989, s-a renunțat la conceptul de comună suburbană, comuna fiind subordonată direct județului Giurgiu.

Monumente istorice

Trei obiective din comuna Slobozia sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice: așezarea din perioada Latène de „la Cazemată” (la 700 m de centrul satului); și situl de la „Râpa Bulgarilor”, aflată la 1 km sud de sat, sit ce cuprinde urme de așezări din paleoliticul superior (cultura Aurignacian); neolitic (cultura Boian), Epoca Bronzului (cultura Basarabi), perioada Latène (secolele al III-lea–al II-lea î.e.n.), secolul al IV-lea e.n. și din Evul Mediu Timpuriu (secolele al VIII-lea–al IX-lea). Celălalt obiectiv, clasificat ca monument de arhitectură, este biserica „Sfântul Gheorghe” (1864).